Cântarea mea nu vine din fluiere ușoare,
Ci dintr-o rană veche ce încă mă mai doare.
Nu scriu cu flori în plete sau zâmbete de vară,
Ci cu dureri adânci ce ard să nu dispară.
Eu scriu cu nopți tăcute și gânduri nerostite,
Cu pași prin visuri stinse, cu clipe neprimite.
În fiecare vers e-un foc ce n-a pierit,
Un dor ce nu cunoaște nici timp, nici infinit.
Căci lumea trece iute, ca vântul pe câmpie,
Și numai ce e scris păstrează veșnicie.
Nu caut glorie-naltă, nici faimă peste ani,
Ci-o scurtă amintire printre contemporani.
Când cerul se întunecă și totul pare rece,
Și viața pare visul ce-n zori încet se trece,
Să fie o carte-n care, tăcut, să fiu și eu
O voce ce mai spune ce-a fost și ce e greu.
Pentru a se proteja de dinozaurii carnivori (ca Allosaurus sau Spinosaurus), mulţi dinozauri ierbivori aveau arme naturale la dispoziţie “ cum ar fi ţepii de pe coada unui Stegosaurus sau cele trei coarne pe capul unui Triceratops.
vezi mai multe poezii de: roryta
Detalii poezie:
Distribuie pe: