Când vine timpul
...
Mă gândesc iubito, iarăși la Tanis,
Planeta veșniciei de unde am venit,
La frumusețea ei, chemarea ei din vis,
Ce spune că ne-așteaptă, că s-a pregătit!
...
Pentru amândoi și-a pregătit natura,
A vorbit cu norii ne-nsoțească-n zbor,
A rugat copacii ne dea foșnetul lor,
Spune că ne așteaptă să-ncepem aventura!
...
Spune că ne știe de-atât amar de vreme,
Că-i suntem copiii pe care i-a dorit,
Ne roagă pe-amândoi să-i închinăm poeme,
Că mult s-a bucurat când tu i le-ai citit!
....
Mă mai gândesc că noi iarăși vom zbura
Peste păduri și văi, peste munți semeți,
A spus Tanis că face un loc pentru poeți,
Să ajungem noi, că tot ce vrem ne-o da!
...
De câte ori îmi vine în visele-mi Tanis,
Planeta veșniciei de unde am venit,
Îi mulțumesc într-una că mi te-a trimis,
Îi mulțumesc și pentru câte ne-a dăruit!
...
Povestea noastră-ncepe acolo, pe Tanis,
Planeta noastră mamă ce ne-a făcut din vis,
Când s-a-mplinit sorocul să devenim cuvânt,
Ne-a trimis la viață aievea, pe pământ!
...
Iar când vine timpul, că drumul s-a sfârșit,
Plecăm în lumea noastră fără frontiere.
Și vom pleca iubito, așa cum am venit,
Pe nesimțite-aproape, ca o adiere!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: