Ciocoii vechi și noi
…
Mai aud uneori ce spuneți la tribună
De la tribuna pentru care fraierii v-aleg
Dar, deși cunosc destul limba română
Și aud ce spuneți, nicicum nu vă-nțeleg!
…
Nu știu ce tot faceți, nu știu cum reușiți,
Să vorbiți de la tribuna aia așa mult,
Încât, deși stau concentrat să vă ascult,
Eu nu-nțeleg ce spuneți când vorbiți!
…
Dar ascultându-vă, mi s-arat-un semn,
Un semn ce ține de-auz și de urechi,
Ce-mi spune că-ntre voi și ăia vechi,
Nu e diferență. Limba-i tot de lemn!
…
Atunci răspundeți-mi, vă rog frumos
De ce ne-ați făcut să-i dăm p-ăia jos?!
Au nu cumva, v-ați dorit și voi
S-aveți în România statutul de cocoi?
...
V-aș mai pune eu întrebări destule
Dar renunț acum, prefer să mă abțin
Pentru că vă remarc fețele fudule
Pentru că vă știu cu burțile sătule
Și parcă duhniți prea tare a cretin!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: