Chinul tăcerii
...
Tăcerea-i de aur, îmi spunea cineva mai demult,
Și de-atunci am tăcut și-am început să ascult,
Dar ascultarea, nu mi-a provocat nicio plăcere,
Căci auzeam peste tot aceeași vinovată tăcere!
...
Poporul ăsta trădat, ani de zile-a tăcut,
Singuratice voci răzbăteau doar ici-colo, arar
Cum într-o colivie ciripește amărâtul canar,
Tăcerea-i de aur spunea un erou al filmului mut!
...
Eu tac, tu taci, el tace, tăcem și suntem complici,
Trăim vremuri în care tăcerea-i o vină,
Orbiți de tăcere nu vedem niciun strop de lumină,
Ne-ascundem tăcând, plini de frică și mici!
...
Masca pe stradă ne-ajută să vorbim mai puțin,
Ne-ascundem tăcerea sub măștile purtate forțat,
Suntem poporul ce tace sub măști, furiș, vinovat
Și nu știm că tăcerea noastră nu-i aur, ci e chin!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: