Chemarea - Tudor Arghezi

Din pietre sterpe și uscate
Un fir de iarbă s-a ivit,
Și vârful lui în infinit
A cutezat, străin, să câte.

Născut dintr-un crâmpei de soare
Și o fărâmă de pământ,
Firul gingaș, curat și sfânt,
A-mbobocit și-a dat o floare.

Strivit în uliță măreață,
Secat de drumul de asfalt.
El e de felul cerului înalt,
Care șoptind îi spune și-l învață.

El, mulțumit că drept merinde
l-aduce lapte noaptea în pahar,
Se bucură când și-un țânțar
De moțu-i auriu se prinde.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.