Cel ce va să vină
...
Peste câmpul de cinabru,
Ici colo, macu-nflorește,
Soarele alb strălucește
Lumină de candelabru.
...
Nori lungi trec, șiruri divine
Lungi cortegii plutitoare,
Lumina nu-mi e orbitoare,
Căci toate astea sunt în mine.
...
Acum sunt templu , acum arcă,
Acum toate la un loc,
Peste mine stau să-și stoarcă
Norii vieții, stropi de foc,
...
Să mă ardă, să mă doară pân-la sânge
Să accept și să suport,
Durerea trupului ce-mi frânge
Nașterea. Să-mi fiu avort.
...
Dar eu rezist, supliciul doară!
Doară dar, căci de pot duce,
Mă voi întâlni pe cruce
Cu cel născut a doua oară,
Adam, cel ce va să vină,
Din om, din Duh și din lumină.
...
Căci de pe câmp, eu strâns-am fânul,
În mine n-a secat fântâna,
Oricine poate să s-adape
Când peste-a lumii-ntinse ape,
Tatăl, îmi întinde mâna
Și împreună, vom fi unul.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: