Autor:Manuela Munteanu
Adăugat de: Manuela Munteanu
duminică, 10 martie 2024
În al meu suflet doarme-o veșnicie, Deși, cândva, mi-a clocotit în sânge. Nici clipa, nici mileniul n-o vor frânge, Că-i dusă-n patru zări de poezie. O zbuciumare pân' la istovire, Între amar și dulcea vioiciune... I-ar spune unii, poate, "slăbiciune", Dar cei mai mulți i-ar spune doar "iubire". S-a scurs ca o nălucă obosită Și s-a pitit pe-un dor, cât mai departe De nebunia viselor deșarte, Ce însoțesc o viață irosită. Adânc, în piept, îi simt a ei lumină - Îmi amintește că-i nepieritoare, Așa cum nu se stinge niciun soare, Când, peste vremuri, Dumnezeu suspină.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
O mare parte din volumul unui iceberg plutitor este sub apă. Doar 10% se află deasupra suprafeţei apei.
Compasiunea este baza moralităţii. Arthur Schopenhauer
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: