Suntem un strop într-un imens ocean,
Purtat în voia sorţii an de an,
Până la prinderea în cel din urmă val
Ce ne va mistui, într-un târziu, pe mal.
Suntem un nor rătăcitor pe cer,
Gonit din greu de vânturi fel de fel,
Până ce din plăpândul nostru caier
S-or toarce ploi, ce se vor pierde-n aer.
Suntem grăunte de nisip pe-o dună,
Plesnit de-un bici ce nu cunoaşte glumă,
Până ne vom fi transformat în praf
După atât amarnic de perdaf.
Aşa cum suntem toţi de mici, o brumă,
Doar stropi, doar nori, sau de nisip fărâmă,
De-om fi uniţi nu vom mai fi o pradă,
Soarta trebuind ca altfel să ne vadă...
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Detalii poezie:
Distribuie pe: