ce albă-mi sămânța de plop...

Autor:gabriel cristea


Adăugat de: gabriel cristea

marți, 29 decembrie 2020

plutesc din corole de soare
șoptit cu-adiere de vânt
ce nalt și frumos e văzduhul
pământul ce mic și plăpând...

sămânța mi-o port ca un faun
pe-albastre poteci printre nori
străfulger vârtejuri de aer
s-ascund transparente comori
îmi legăn pe frunze vibrânde
nervura adusă de zbor
și gândul mi-aștern peste pietre
umil transcendent și ușor
sfârșirea mi-o caut în iarbă
găsind printre luturi un loc
ce-adânc și obscur e oceanul
ce albă-mi sămânța de plop...


vezi mai multe poezii de: gabriel cristea


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Natură
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCLXIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.