Catinca și Măndița

Autor:Manuela Munteanu


Adăugat de: Manuela Munteanu

marți, 14 mai 2024

Poteraș cu ochi ca iarba, 
Puși la umbra de sub gene, 
Lasă căile codrene 
Și sulemenește-ți barba, 

Că de tine-întreabă-întruna 
Două tinere surate, 
Ce-au rămas nesărutate 
Pe gurița cât aluna.

Scapă de pistoale, iute,
Că-ți deschid în zori portița 
Și Catinca, și Măndița. 
Amândouă-s neiubite.

Jos, spre râul cu cascade, 
Stă Catinca cea focoasă, 
Amăgită pescăreasă, 
Cu norocul în năvoade.

Noaptea, -n inimă te strânge,
Ca bulboana pui de pește,
De alean se perpelește, 
Te visează și te plânge.

Sus, la strunga cu mioare, 
Stă Măndița cea cuminte, 
Cântă despre cele sfinte 
Cu privirea dusă-n soare. 

Gândul înspre tine-i zboară, 
Însă zborul lui o frige,
Ca și lacrima ce curge. 
Plâns tăcut de sălcioară...

Te așteaptă amândouă 
Și nu-i bai să te împartă. 
Cu așa băftoasă soartă, 
Poți căta și-o alta... nouă. 


vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.