Calea

Autor:Nicu Hăloiu


Adăugat de: nicu hăloiu

duminică, 12 mai 2024

Calea
...
Mi-e dor de liniștea aceea ancestrală,
În care-aud mlădieri de vânt,
Si văzduhu-i plin de tămâioară
Si se-aude toaca departe și mărunt!
....
Mi-e dor de tihna din lăcașul sfânt,
De puterea blândă a sfinților pictați,
Mi-e dor de tainele ascunse în Cuvânt
De care anii noștri-s adesea însetați!
...
Mi-e dor de liniștea plină de tihnă
Când toate-n jurul meu păreau divine
Și auzeam chemarea șoptită din lumină
”Lasă lumii totul și vino după Mine”!


vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CCCXCIII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.