Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Există reguli prozodice stricte, de a căror respectare depinde tehnica impecabilă a poeziei. Ritmul este dat de picioarele metrice (grupuri de două sau mai multe silabe, accentuate identic), nu de numărul total de silabe din vers. Numărul de silabe poate să varieze, dar ritmul să rămână același, pentru că accentul cade la fel, la intervale egale, cu aceeași muzicalitate. În poezia clasică este de preferat (unii susțin c-ar fi chiar obligatoriu) ca și numărul de silabe (metrica versului) să fie același. Dacă veți mai citi din poeziile mele, veți observa că păstrez același număr de silabe în versurile cu aceeași rimă. În cazul poeziei de față, singurul vers de 13 silabe a fost construit în variantă inițială "Departe și aproape de niciunde" (adică tot de 11 silabe, la fel ca celelalte), însă tentația punctării unui anume mesaj și, prin asta, tentația de a da o tușă romantică versului, a fost mult mai mare decât obligația respectării regulilor. Plus că eram curioasă dacă un anume cititor al meu va evidenția prozodia nerespectată, chiar dacă dpdv stilistic poezia nu are cusur. :) Cât privește "oul și oțetul" de pe grup, cu siguranță au fost pentru nerespectarea piciorului metric. Pentru a înțelege, să facem o analiză pe poezia dumneavoastră, "Invitație la dragoste",de altfel singura dintre cele trei postate care are probleme mari cu ritmul. În primele două versuri accentul cade pe prima silabă, adică Hái-de, Uń-de, în comparație cu versul al treilea în care accentul cade pe a doua silabă, adică Mă-tá-sea, și versul al patrulea, în care accentul cade pe a patra silabă, adică Să-l le-pă-dám. La fel și în al șaselea vers. Se mai observă și faptul că unele modificări ale piciorului metric sunt mai puțin supărătoare decât altele, ca în cazul celui de-al patrulea vers. Sper să vă fi fost de ajutor. Apreciez interesul dumneavoastră atât de timpuriu pentru tehnica poeziei! Succes!
Manuela Munteanu (autor) marți, 02 aprilie 2024
Am o întrebare generală referitoare la măsura versurilor. Există o normă general acceptată în poezie și dacă nu e respectată se rupe ritmul? Am numărat 11 silabe în ,,Osânda-i veac, plăcerile-s secunde" vs 13 silabe în ,,Departe de iubiri, aproape de niciunde". În următoare strofă, în schimb, sunt 11 silabe atât la ,,Din minaret, strigarea o apasă'' cât și la ,,Cu pași înceți prin seara negricioasă". Nu de alta, dar am avut odată la o poezie pusă pe un grup o strofă în care măsura silabelor era la fel și am fost făcut cu ou și cu oțet pe motivul acesta, că rup ritmul, că sunt afon ș.a.m.d. Și problema este că am pățit și la poezii cu măsura 12 - 13 - 12 -13 sau 11 - 11 - 11 - 11. Dar eu când le recit îmi sună de cele mai multe ori bine, uneori chiar și când am diferențe de silabe ca în cazul dumneavoastră, de 11 - 13 sau 10 - 12.
DascaluAlbert luni, 01 aprilie 2024
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: