Bunul samaritean

Autor:valentindavid57


Adăugat de: valentindavid57

duminică, 06 octombrie 2024

Eu sunt samaritean sadea,
Ajut, mi-e drag să dăruiesc,
Dar niciodată-n viața mea
N-am auzit un „mulțumesc”.

Aproape mort și înghețat,
Am încălzit la piept un corb,
Dar s-a trezit, s-a speriat...
Și de atunci, de-un ochi, sunt orb.

În fuga mare am oprit
Un cal nervos, la semafor,
Dar cu potcoava m-a lovit...
Și-acum sunt șchiop de un picior.

Un câine,-un prunc a atacat
Și am sărit să îl alung,
Dar fiara crudă m-a mușcat...
Și de atuncea sunt și ciung.

A fost întâi un flirt banal,
Dar nu am fost prea înțelept.
Am pus-o pe un piedestal...
Și ea m-a-junghiat în piept.

Sunt un robot fără stăpân,
Ce ruginește an de an,
Dar și defect, o să rămân,
Pe veci, un bun samaritean!


vezi mai multe poezii de: valentindavid57


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Printre puținii ale căror postări seamănă, totuși, a poezie. (asta înseamnă că le-am citit pe toate).
Adina Speranta
luni, 07 octombrie 2024