Barca din apus...

Autor:Emilian Oniciuc


Adăugat de: Emilian Lican

luni, 03 aprilie 2017

Poate geana peste geană ca să-mi uite chipul tău
Dar prin întuneric iară te zăresc şi-mi pare rău...
Te-am lăsat a nimănui, lacrimi poate ai vărsat
Iar prin poarta larg deschisă cineva te-a consolat...

Acum eşti pe valuri care largului te-ndepărtează...
Orişice aş spune acum pentru tine nu contează;
Crezi că valul este mare ești în barca potrivită
Nu vezi că vâsleşti în valuri şi de vâsle folosită!

Glasul meu pierdut e... printre spumele din mare
Doar un pescăruş îl țipă rătăcind buimac spre zare;
Barca-mi răsărit aşteaptă după tristul roş' apus
Dar cuvintele-s rostite... Ce-ar mai fi acum de spus!?



Algele uşor se-adună pe nisip precum un şal
Unde trist privesc la barca legănată de un val...
Val ce leagănă cuvinte despre brațe: să cuprindă
Pe femeia care pare... că de dor e suferindă...

03.04.2017
Revizuit: 22.03.2019


vezi mai multe poezii de: Emilian Lican


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLXXXIV.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.