din ciclul '' versuri pentru Preafrumoasa Doamnă... ''
Balada reînfloririi
Mi-a spus frunza unui fag:
Mă poete, tu-mi eşti drag!
Ţi-a spus ghimpele de pin
Că şi eu mereu suspin?
Mi-a zis floare de cireş:
Tu cu Doamna nu dai greş!
Mi-a zis râul la izvor:
Nu vezi că iubeşti cu dor?
Trupul tău a fân miroase,
Mi-a zis suspinul prin oase,
Şi mai mult a primăvară
Mi-a zis floarea de cu seară
Şi mi-a zis un pui de vers
Că miroşi a univers.
Mi-au zis stelele din mine
Că sorb lacrima din tine.
Şi-n vis dorul mi se pierde
Că miroşi a frunză verde,
Că miroşi ce-mi place mie
Doină-n pat de poezie!
Azi, cu braţele deschise,
Tu pluteşti prin râu de vise.
Cântă cerul în splendoare
Că tu eşti un pui de floare,
Iar pădurea sună-n stele
Cu glasul iubitei mele.
Frunzele cu glas de vară
Printre raze mă-nfioară
Şi cu glasul dragei mele
Aud corul sfânt din ele,
Îl aud, printre suspine:
Iubeşte-măăă... doar pe mine!
Peste tot aud duios
Glasul de suspine tors,
Printre zboruri de egrete:
Hai, iubeşte-măăă, poete!
Urcă înflorirea-ncet
Prin tulpină de poet,
Tulpina cu ramu-n două
Ce suspină-n cor de rouă
Sub sprâncenele de aştrii
Printre ochii tăi albaştrii !
Printre zboruri de egrete
Hai iubeşte-măăăă, poete!
Toate frunzele din ramuri
Nu mai pot să ţină-n hamuri
Glasuri dragi cu iz de dor
Ce suspină încetişor,
Pe sub zborul de egrete:
Hai, iubeste-măăăăă poete!
Poate fi ceva mai clar
Lângă lacul de cleştar ?
Şi un cor de stele dragi,
Stând pe braţele de fagi,
Lin vibrează, pe-ndelete:
Hai, iubeste-măăăă poete !
Te-am găsit în prag de toamnă
Sobră şi distinsă, Doamnă,
Şi prin licurici de seară
Te-am întors în primăvară
Şi-am pus crudul să revină
În privirea ta divină
Apoi, eu pitit în vis
Am fugit în paradis
(Pe sub ploile de aştrii)
Chiar în ochii tăi albaştri.
Ard oceanele şi marea
Arde –n verde toată zarea,
Flăcări urcă-n dor, într-una,
Doar prin nori îşi duce luna
Luntrea părerii de rău
Că e singură mereu…
Supărată-i, Doamne, rău.
(Nu ştiam asta nici eu
Că-i aşa geloasă. Zău.)
Dar, în mine, pe-ndelete,
Aud glasuri de egrete:
Hai, iubeste-ma poete !
Si mă-salt în vis prin aştrii
Chiar în ochii tăi albaştrii.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Comentarii:
Am citit cu mare plăcere o poezie frumoasă care incantă spiritul si ochiul.
Denisa P. luni, 14 septembrie 2015
Un poem deosebit!
crina_pavel luni, 14 septembrie 2015
Va multumesc pentru aprecieri...
Va mai astept cu drag,
Stima,
ROLEA NICOLAE (autor) luni, 14 septembrie 2015
Frumoase versuri..
Frumoasa balada..
Binecuvantari sfinte!
M Horlaci luni, 14 septembrie 2015
Chinezi au construit un zid foarte lung ce se vede de pe luna. Tu ai scris o oda iubitei cu ochi albastrii ce se vede si pe intuneric pentru emana lumina proprie sufletului tau. Minunata postare.
stomff duminică, 13 septembrie 2015
Chinezi au construit un zid foarte lung ce se vede de pe luna. Tu ai scris o oda iubitei cu ochi albastrii ce se vede si pe intuneric pentru emana lumina proprie sufletului tau. Minunata postare.
stomff duminică, 13 septembrie 2015
nu am cuvinte..
doar atat:
felicitari.....!!!
cu drag,
danab duminică, 13 septembrie 2015
Superbă poezia, superb comentariu, Andrei !
Vă felicit pe amândoi !
mirimirela duminică, 13 septembrie 2015
Plange codrul cu glas verde
Poezia cand ti-o vede;
Muzica ta-n frunze nude
Stoarce lacrimile ude.
Eu citesc si-n gand tresalt,
Inima-mi joaca-n Inalt
De-asa vers cu-mpatimire
Ce se naste din iubire!
andreionthepoetry duminică, 13 septembrie 2015
vezi mai multe poezii de: ROLEA NICOLAE
Detalii poezie:
Distribuie pe: