Autorat - Rabindranath Tagore

Spui că tata scrie o mulțime de cărți,
dar ce scrie el nu înțeleg.
Ți-a citit toată seara, dar ai putut cu adevărat
să înțelegi ce a vrut să spună?
Ce povești frumoase, mamă, ne poți spune!
Mă întreb de ce nu poate tata
scrie așa?
N-a auzit niciodată de la propria lui mamă
povești despre uriași,
zâne și prințese?
Le-a uitat pe toate?
Adesea, când întârzie la baie, trebuie să o faci și să-l suni
de o sută de ori.
Aștepți și îi ții vasele calde pentru el, dar el continuă
scrie și uită.
Tata se joacă mereu de-a face cărți.
Dacă mă duc vreodată să mă joc
în camera tatălui, vii și mă strigi:

„Ce copil obraznic!”
Dacă fac cel mai mic zgomot, spui: „Nu vezi că
tata e la treabă?”

Care e distracția să scrii și să scrii mereu?
Când iau stiloul sau creionul tatălui meu
și scriu pe caietul lui
așa cum face el - a, b, c, d, e, f, g, h, i,
- de ce te superi pe mine
atunci, mamă?
Nu spui niciodată un cuvânt când scrie tata.
Când tatăl meu irosește atâtea grămezi de hârtie,
mamă, nu pari să te superi deloc.
Dar dacă iau o singură foaie ca să iau barca, spui:
„Copilă, ce supărătoare ești!”
Ce părere ai despre foile și foile de hârtie cu pete
negre pe ambele părți ale tatălui meu?

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Rabindranath Tagore