așteptând un semn pe-ntinderi de ape,
ochiul vârtejului-c-un apetit
nesățios pentru gânduri malefice,
se-ntunecă.//
fiorul de șovăială
tulbură
oglinzile.
motivul,
pentru care copiii se bucură,
e seninătatea
din privirea lor.//
un sunet cald de oboi,
adumbrește
zborul porumbeilor.
una câte una,
petalele-s
luate de vânt//
omu-i
tot mai îngândurat,
zilele lui -ca fumul.
cine se mai uită-napoi?
cine mai scrutează orizontul?
castanii
și-au ascuns candelabrele-n
frunzișuri de triluri.//
amiaza s-a aplecat lin
pe muchia unui nor.
umbrele-s sfâșiate
de pașii trecătorului.
cuvintele
au o strămutătură ciudată:
unele,
înduioșate de frământăturile valurilor,
devin nori albi scânteietori.//
altele,
atinse de bătăile agitate ale inimii,
țiuie-ndelung,
aidoma unei sirene a salvării,
ce bântuie noaptea pe străzi.
liniște ademenitoare,
liniște prevestitoare,
liniște de-așteptare..//
prin pădurea de pin negru,
amurgul descalecă,
lăsând răsuflarea fierbinte
a roibului,
să plutească fără frâie.
surprize grafice-
aventuri pe coardele unei dimineți incerte,
compun pe genunchi
un rebus morbid//
bărbatu-i împins
ba la stânga,
ba la dreapta-
actor secundar
într-un spectacol apocaliptic.
un cod secret
încastrat în sugestii formale,
va permite spectatorilor
de la balcon,
să descifreze mesajele.//
în contrast cu-aceste bufonerii,
în sală,
se va declanșa,
teroarea.
ritmurile dezlănțuite
ale unor trăiri oscilante,
amplifică la maximum
dezacordul termenilor antitetici.//
prezența și absența,
zgomotul și tăcerea,
plânsul și râsul
realul si virtualul…
dezintegrează puțin câte puțin,
unitatea umană.
senzații plăcute
sub infuzia parfumului de levănțică;
pentru alinare, flori de sunătoare.
vântul de vară aprinde-n grădini
mii de luminițe pâlpâitoare.//
seara se lasă ușor pe covoare de maci,
în timp ce,
nimrod
încropește
un plan de scăpare.
vezi mai multe poezii de: Anisoara Iordache
Detalii poezie:
Distribuie pe: