Ars poetica
...
Noapte. Mă strigă iarăși poezia
De undeva, nu știu de unde,
Din ce lume ce-o ascunde,
Să-mi stimuleze fantezia!
...
Eu, răspund, chemării ei:
Sunt aici, te-aștept de-aseară,
Sunt pregătit, am luat o coală,
Gânduri n-am, mintea e goală,
Înșiră-te, așa cum vrei!
...
Ea, începe să se scrie,
Întâi domol, rime ușoare,
Îmi mișcă mâna, simt răcoare,
Crește-ncet, pare că-i vie,
Nu mă grăbesc, îi spun în gând,
Am să te citesc curând
Chiar mai curând decât crezi,
Am răbdare, te aștept,
Am răbdare până crești!
...
Dintr-odată mă deștept
Și te văd cum mă privești,
Frumoasa mea cu ochii verzi.
Atunci am înțeles de-abia
Că tu ești poezia mea!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: