Ars poetica
...
Mii de puncte luminoase străbat a cerului cupolă,
Dincolo de care-aprinsă este-o lume minunată,
Tot mai multe luminițe se-aprind cu fiecare oră
Și așezate în mici grupuri, desenează și-mi arată
Unde-s marginile lumii, ca o gigantică busolă,
Parcă lumina de deasupra e de boltă strecurată!
...
Mici nori albii și trențăroși acoperă o lună pală,
Printre crengile-adormite se preling umbre bizare,
Mult prea caldă noaptea pare mai degrabă tropicală
Vântul stă și nu se-ndură să ne dea măcar o boare,
Lumea doarme, noapte curge în liniște arhetipală
Și stelele sclipind pe boltă, privesc la noi, nepăsătoare!
...
Închid ochii. Capu-mi pică și mă fură un somn dulce,
De adorm, nu e de bine, mai am de-nchis o poezie,
Lupt cu mintea să stea trează, să nu plece să se culce,
Dar mintea nu mă mai ascultă, e prinsă de apatie,
Las mâna în voia nopții și cuvântul mi-o conduce,
Închid cu bine poezia, rupt complet de prozodie!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: