Arena
...
N-am știut din vreme că lumea-i o arenă
în care se confruntă mai toți cu fiecare,
lăsați-mi mie scutul, nu voi spada perenă,
nu voi să fiu fatalul niciunuia ce moare.
...
Voi numai să mă apăr de orice lovitură,
dar n-am virtuți alese, iar scutul meu e slab,
mă rog deci pentru viață, nu voi lovi cu ură
arena-mi cere luptă, dar eu mă-mbrac în alb,
...
Vreau să miros a pace, o pace a seminței,
ce-așteaptă liniștită să iasă din zăpadă,
purtând viață în ea, simbolul biruinței
atunci când măștile prinde-vor să cadă.
...
Și pe poarta lumii, va scrie pentru toți
”Lăsați armele toate, în față, la intrare
”Să nu ucizi e legea” și aici nu se moare”!
Lumea este-o arenă, dar una fără morți.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: