Ar trebui să existe undeva
un rai un purgatoriu măcar
pentru victimele nevinovate
pentru cetele de eroi
cunoscuți sau necunoscuți
de tineri care au trebuit
să fie sacrificați în floarea vieții
ca niște miei duși la înjunghere
în războaie puse la cale de alții
și să se stingă fără măcar
să nu li se știe locul, fără
vreo cruce schilodită de brad
uscat la căpătâi.
Pentru toți martirii noștri
care s-au stins fără lumânare
ori topindu-se ca lumânările
în reci solitudini ale uitării
în celulele strâmte cât un mormânt
Ar trebui totuși să existe un rai
pentru netihnitele suflete
și trupuri care o viață
au suferit fără să știe de ce
care au tras pe uscat
la targa istoriei ingrate
și au așteptat să vină moartea
ca pe o binecuvantată eliberare.
Ar trebui totuși să existe un rai
și pentru cei care s-au stins
la ceas fatidic pe neașteptate
pentru cei care n-au ajuns
nici măcar să deschidă ochii
să se nască în lumea aceasta
să vadă lumina blândă a zilei.
Dacă voi oameni de ştiinţă
ați descoperit că ar exista
un infinit de universuri
cu alte legi unele în lumi unde
nu există timp nici spațiu
dacă ați descoperit aceasta
și totuși vă este atât de greu
din mândrie ori prejudecată
să spuneți că au fost create
cu intenție de bunul Dumnezeu
ori din întâmplare, aleatoriu
sau datorită legilor naturii
Dacă întradevăr există
o infinitate de universuri
şi timpul este un avatar etern
trebuie să existe deci undeva
și “un loc luminat,
un loc de verdeaţă,
un loc de odihnă,
de unde a fugit toată durerea,
întristarea şi suspinarea”
unde să fi ajuns toate sufletele
triste, îndurerate şi nefericite
toate victimele nevinovate
luate pe rând de la noi
poate de însuşi Dumnezeu
fiindca pe toti aceia
Noi nu i-am meritat.
vezi mai multe poezii de: marin.mihalache
Detalii poezie:
Distribuie pe: