Marin.mihalache - creaţii proprii
- Transfigurare
Se’nvârt ameţitoare, nestăvilite clipe
Cu îngerii din ceruri ’ntrecându-se în zbor
Să aducă slava sfântă şi harul pe aripe
Să se preschimbe Domnul pe muntele Tabor.
- Mielul
O, mielule, simbol tainic
Al legăturii noastre cu increatul,
Simbol al slavei și al bucuriei
Al celor blânzi, săraci dar curați,
- Invocație cerului
Iar ne retragem în pustiul adânc al tăcerii
Oștirile noastre-s ostenite și mult prea puține
Unii s-au stins alții-au ales arginții trădării
Alții s-au dus la idoli în burg să se-nchine.
- Satul Pustiu
Morminte-s pline de oştiri de oase
Şi carnea gintei-i pulbere şi scrum
Trag pluguri brazde dureroase
Prin cimitire la răscruci de drum.
- Pontul Euxin
Am ajuns precum Ovid în exil
La Pontul Euxin în surghiun
Sunt singur aici străin și umil
Plecat după traiul mai bun.
- Mireasa lui Iisus
S-a stins şi mama, vaduva din sat
Ceasul a stat, n-a mai voit să bată.
Dar a murit cu sufletu-mpăcat
Că pe Iisus se duce să îl vadă.
- La marginea savanei
S-a spart oglinda de argint
A lacului de la marginea
Savanei şi cioburile topite
S-au prefăcut în lumină.
- Căldura globală
Prin clăi de fân respiră vântul
Un suflu galben de căldură
Şi se usucă iarba-n crânguri
Şi florile în bătătură.
- Ploaia de vară
Pe mirişti se împleticea ploaia
Ca o pasăre beată și amețită.
Suveici de vânturi uscăţive
Depănau fuioare din covoarele
- Deșertul
Limbile flăcărilor de foc
Se vedeau în deșertul
De dincolo de estuare.
Distribuie acest autor: