Marin.mihalache - poeziile altor autori

Vast și cenușiu este cerul
un simulacru
pentru toți în afară de cel ale cărui zile
sunt lungi și cenușii, și –

Noii papuci roz ai soției mele
Au ciucuri zglobii
Nu există pată ori tină
Pe vârfurile lor sau pe lături.

Micuțele vrăbiuțe
Țopăie iscusite
Peste caldarâm
Gâlcevindu-se

Căci există o viziune mai fascinantă decât toate florile;
Mai sclipitoare decât nestematele; mai necuprinsă decât cerul;
Nemuritoare și neschimbată; ale cărui puteri
Transcend rațiunea, iubirea și înțelepciunea!

O, cine ți-a descoperit, Frumusețe
Tainele acestei inimi
Prea credul iubitoare
A fericirii și a nefericirii?

Nu a fost niciodată formă nici chip
Atât de tandră pentru SEYD precum harul
Care nu a picotit nicidată ca o piatră
Ci a plutit ca o lumină și a dispărut.

Abator de Porcine al Lumii,
Fabricant de Scule, Stivuitor de Grâne,
Dirigent al Căilor Ferate și Intendant al Transportului Național de Mărfuri;
Impetuos, înfăcărat, cutezător, puternic

Ora doisprezece la miezul nopții.
Strada cât cuprinzi cu privirea
Prinsă într-o efuziune lunară,
Incantațiile lunare șușotind

După ce lumina torțelor a îmbujorat fețele asudate
După liniștea glacială a grădinilor
După supliciul locurilor împietrite
Strigătele și plânsetele

Phlebas Fenicianul, mort de două săptămâni,
A uitat țipătul pescărușilor și cum se umflă marea
Și profit și pierdere.
O vâltoare sub maree