Ancestrali

Autor:Katalin Cadar


Adăugat de: Katalin

duminică, 21 noiembrie 2021

Cu tine,
nu mai sunt gol în fața oglinzii,
prin care mă privesc ochii lumii,
de sub borul unei uimiri,
că pot atinge cerul
cu „Te iubesc”
fără să mă tem ...

Chiar dacă mâine
poate mă vei lăsa mai gol
decât am fost
ieri...

Într-o palmă de pământ
devorat
de viermi ancestrali
și doar pietrele
îmi vor mai aminti
numele.


vezi mai multe poezii de: Katalin


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.