Katalin - creaţii proprii

Strigăt-
spânzurat de un alt Strigăt,
ascuns în spatele uși,
cu balamalele dintr-un Strigăt,

stelele care se sting
devin semințe de flori,
sădite în pământul unui ieri,
ce vor înflori mereu mâine,

se dau ceasurile înainte
și se dau ușile înapoi,
doar noi
stăm în același loc

era joi spre primăvară ...

ciorile dansau
și ploaia se pregătea

- Și dacă l-ai iubit, de ce l-ai lăsat să plece?

- Știi ...
Eu... , eu nu voiam să plece,

… uneori
păsările de noapte
cântă
acolo unde lumina tace

Știi ...

Există sărbători care nu poartă niciodată
cruci negre și nici roșii

Umbre grăbite pe asfalt
cu orgolii nemăsurate.

Alergăm

Cu tine,
nu mai sunt gol în fața oglinzii,
prin care mă privesc ochii lumii,
de sub borul unei uimiri,

... cândva ...

ți-am spus că există ferestre,
care întotdeauna