Katalin - creaţii proprii

... principiile sunt niște cuie ruginite,
de care
îmi stă inima agățată,
rațional

Anotimpurile,
Orele,
Zilele,
Nopțile,

... din când în când,
îmi place să ascult
cum se sărută liniștea
cu pereții tăcuți ai odăii mele,

... nasturii de la cămașa ta,
care miroasea a duminică albă,
îmi amintesc...

nopțile se deghizează în larve paralizate,
ce stau
într-o permanentă agonie
în cuibul de lumină sângerie...

- Nu!
Eu, nu cred în sfinți
și totuși
tu

- De stele coapte
în soba cu un picior de rai...
mi-e dor!

-Uită-te și tu, iubito!
Ipocrizia acestei Toamne,
vine cu testamentele sub braț,
scrise

... ușile sunt încuiate
și cheile sunt aruncate
în fântânile înghițite
de pământul,

Înainte să mă nasc, cred că am fost un petec de țărână, neroditor,
peste care a căzut blestemul strămoșilor mei.
Cândva...