Alerg,
alerg către ziua de mâine
parcă ziua de astăzi n-ar fi din viaţa mea.
Mă grăbesc.
Fug...
uit în grabă de mine...
mi-amintesc uneori ce n-am fost
şi mă-ntreb:
ce-ar putea
să însemne încă o petală pierdută
din total fericire?
Câte vise-am răpus
de prin nopţi ce-au trecut
îmbrăcate-n nesomn?
Şi ascult...
ticăie timpul în mine
cu secunde şi dor...
alergând îl aud.
........................................................
Alerg,
alerg către ziua de mâine.
Sunt grăbit,
nu am timp,
strivesc suflete-acum
alergând obsedat de-o iluzie...
cum că vreau mai mult bine...
parcă-l văd....
parcă-n ieri a rămas binele....
parcă-i scrum!
Iar eu încă alerg,
alerg ne-ncetat către ziua de mâine.
Alergând,
alergând,
prea târziu mai rămân din acum.
vezi mai multe poezii de: Dan Lazarescu
Detalii poezie:
Distribuie pe: