Motto: "Despre unele lucruri nu numai că nu se poate vorbi inteligent, dar nici nu e inteligent să te apuci să vorbești" (F.M. Dostoievski)
Cuvântul nu este prin el însuși un merit,
așa, firfiriu și zănatic,
fluturat că are o fudulie sonoră,
el adaugă crezuri
și liant între gânduri și fapte.
Cuvântul străpunge instinctiv existențe,
cu vocația bucuriei de umblet din cântec
și ridică îndrăznețe pahare
cu consolări perpetuum mobile
la sărbătorirea celor prezenți
a-i culege folosul,
a celor mai dragi decât dragii.
Pe-un alt tărâm al limitelor lui,
cuvântul te repatriază-n moarte
în mult nesigura semnificație-a războaielor lumești,
îți intonează imnul pumnului în plex
și uvertura dosului de palmă pe obraz,
așa, de drag, de sărbătoare.
O discrepantă și ilogică-ntâlnire
a două calambururi
în fabulosul creației lui Dumnezeu,
ce-ar trebui crezută fără cercetare,
enigmă ce ne izbăvește de cel rău,
amin.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Detalii poezie:
Distribuie pe: