Albul clipelor reci

Autor:Daniel Vișan-Dimitriu


Adăugat de: Daniel Vișan-Dimitriu

marţi, 04 ianuarie 2022

Cad clipele de iarnă, cad ușor
Pe gânduri învelite în omăt
Și vor tăcere, dar în jurul lor
Se-aud ecouri de intens desfăt.

Un fulg desprins din clipe care cad,
Se tot întreabă cine e acel
Netulburat de gradele ce scad …
Și i-a răspuns, grăbit, un ghiocel:

- Nu-i pasă vieții de tăcerea ta,
De albul rece-al celor apăruți
Din cerul gri, ca o pedeapsă grea,
Cum au primit și îngerii căzuți.

Tu crezi că-s triști copacii-aceștia doi,
Dar te înșeli. În dans, îmbrățișați,
Acolo, în pământ, nu simt că-s goi
Și-așteaptă primăvara-nfiorați.

Atâtea flori și ierburi încolțesc
În așteptarea vremii dintr-o zi
Când clipele de iarnă se topesc
Iar eu, ca dintre gânduri, voi ieși.


vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ați prins mesajul, mulțumesc!
Daniel Vișan-Dimitriu (autor)
vineri, 07 ianuarie 2022



Sufletul, asemeni unui ghiocel, cald și aducător de speranță, se ridică deasupra zăpezilor de tot soiul.
Frumoasă metaforă!
Lucia Eniu
vineri, 07 ianuarie 2022