Țafandache 2
..
Își freacă țafandache palmele, voios.
Privind de sus la noi, plin de dispreț
Cine-i mai demnitar, mai amplu, mai coios?
Se întoarce-apoi și intră în coteț!
...
Ăsta-i țafandache, mare demnitar,
Față de români, mai amplu, mai măreț,
E-atât de valoros și-atât de special,
Că e plătit să frece menta în coteț!
...
Este demnitar, nu poți să-l înjuri,
L-au ales românii ca să-i reprezinte
Are un loc al său la trocul cu lături,
Fiind superior românului cuminte!
...
Iar ca țafandache sunt câteva sute,
Alese de români, atinse de noroc,
Ce timp de patru ani înfulecă tăcute,
Lături de la bugetul azvârlit în troc!
Fulgerul caută cel mai scurt drum spre pământ, de aceea de cele mai multe ori loveşte copacii înalţi sau clădirile. Tocmai din acest motiv, clădirile au paratrăsnete pentru a atrage descărcările electrice şi a conduce curentul spre pământ.
Citate şi Maxime:
Admiraţie. Recunoaşterea noastră politicoasă a asemănării altcuiva cu noi înşine. Ambrose Bierce
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: