Advas - poeziile altor autori

Inima ta-i cu alte inimi plină
Pe care moarte eu le-am bănuit;
În ea domnește dragostea deplină,
Și-s prieteni presupuși că au murit.

Când liniștea gândirii mă-nconjoară
Chem amintirea celor câte-au fost,
Suspin pentru ce-am vrut odinioară,
Și, tot bocind, pierd timpul fără rost.

Când de noroc respins, disprețuit,
Pe plâns, de unul singur, mă aștern,
Și strig la cer, de nimeni auzit,
Și mă privesc, și soarta mi-o blestem,

Cum să recapăt harul bucuriei
Dacă odihna nu mi-o regăsesc?
Când noaptea nu alină truda zilei,
Iar noapte-zi, zi-noapte se urăsc?

Frânt de la muncă, mă reped în pat,
Plăcut repaus oaselor sleite;
Atunci începe-un drum imaginat
De minte, pe când trupul se destinde.

Stăpân iubit, pe care îl slujesc
De-al cărui merit sunt legat pe drept,
Îți scriu acest mesaj să-ți dovedesc
Că-ți sunt supus, nu că sunt înțelept.

Nu au decât cei preferați de stele
Să poarte ranguri, titluri, cu mândrie,
În timp ce eu, lipsit de toate cele,
Trăiesc discret o altă bucurie.

Ochiul meu pictor, iată, a fixat
Splendoarea ta pe-al inimii tipar.
Trupul meu este rama de-agățat,
Proporția e-a pictorului har.

Ca un actor ce-abia a debutat,
Care, cu trac, își uită partitura,
Sau ca un animal înfuriat,
Ce-și pierde forța întrecând măsura;

Oglinda că-s bătrân nu-mi poate spune
Cât timp cu tinerețea ești de-o seamă;
Când însă riduri voi vedea la tine,
Voi ști că moartea în sfârșit mă cheamă.