Sonetul XXX When to the sessions of sweet silent thought - William Shakespeare

Când liniștea gândirii mă-nconjoară
Chem amintirea celor câte-au fost,
Suspin pentru ce-am vrut odinioară,
Și, regretând, pierd timpul fără rost.
Înec în lacrimi ochiul meu uscat,
Pentru amicii-ascunși în noaptea morții,
Și iar deplâng iubirea ce-am lăsat,
Mă vait de ce-am pierdut pe drumul sorții.
Apoi mă plâng de jalea ce-am jelit,
Și, încă trist, din plâns în plâns spun iară
Cum m-am văitat de propriul văicărit,
Pe care-l plâng a nu știu câta oară.
Dar dacă amintirea ta m-animă,
Recapăt tot, iar jalea se termină.


Traducerea: Adrian Vasiliu

Adăugat de: advas

vezi mai multe poezii de: William Shakespeare



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.