Advas - poeziile altor autori

De felul meu nu sunt acel poet
Care-ncântat de frumuseți vopsite,
Doar raiul îl preia ca ornament
Și ce-i frumos e doar ce el admite-

De la natură, față de femeie
Ai tu, stăpân-stăpână pe-al meu dor;
Un suflet feminin, dar care nu e
Ca la femei, și fals și schimbător;

Timp lacom, gheara leului tocește-o
Și fă pământul să-și înghită fiii;
De colți, tu falca tigrului hoțește-o,
Pe phoenixul etern redă-l făcliei;

Oare să te compar cu-o zi de vară?
Ești mai seducător, mai temperat.
În mai, furtuna mugurii îi zboară,
Durata verii prea mult s-a scurtat.

Cine să creadă versul meu cândva
Dacă te-aș lăuda făncetare?
Căci, mai curând, cu el aș îngropa
Și viața ta și meritele tale.

Oare să te compar cu-o zi de vară?
Ești mai seducător, mai temperat.
În mai, furtuna mugurii îi zboară,
Durata verii prea mult s-a scurtat.

Când văd că orice lucru care crește
Numai o clipă poate fi perfect;
Că scena lumii un spectacol este
Influențat de stele în secret;

Nu de la stele iau înțelepciune;
Deși gândesc că știu astronomie,
Despre noroc sau ghină nu pot spune,
Nici despre vreme, boli, sau vreo urgie;

O, dac-ai fi tu însuți! Dragul meu
Nu ești al tău mai mult decât trăiești:
Fii pregătit pentru sfârșitul tău
Și chipul altcuiva să-l dăruiești.

Când timpul îl măsor și urmăresc
Cum ziua cade-n noapte-ntr-un târziu;
Când văd cum violetele pălesc,
Și negre bucle dau în argintiu;