Adina Speranta - poeziile altor autori

Aprilie, luna în care mor mulți ofticosi va veni să ne sărute geamurile cu lumina transparentă și fluidă, împrospătând brazilor - ramurile.

Și va fi iar veranda plină de bolnavi.
Sora

Aseară mi-a murit vecinul de pat,
Acum odihnește în capelă,
În straie albe stângaci îmbrăcat.

Amurgea pe străzi dosnice; în grădini amurgea și pălea.
Tu umblai să cauți pe vechile alei, printre frunze galbene, inima ta.

Umblai cu sicriașul mânilor, cu clopotele pleoapelor, să cauți inima în straturile amurgite.

Amurgul paște liniștea în salon, liniște rar speriată

de țipătul vreunui bolnav ce tușește, scrijelind pânză de anost și monoton.

Cina cea de taină-n sură
sară lăcrimând pe streșini clare,
când luceafărul fu cuminecătura
ultimă a nopții de mărgăritare.

O casă albă-n străzi dosnice
cu armonii de talangă.

Liniști suind iederi-nalte pe ziduri.

Logodnă-n seară cu luceferi grei
De muzicală unduire;
Crai nou pecetluind polei
Pe-mbăațișarea noastră, fără de umbrire.

peste creste ude s-aude, s-aude turmă fără urmă pe cai ce se curmă coborând spre baltă în zarea cealaltă
io, cioban lunatic cu piept de jeratic, ce să mă mai fac pe vârful sărac?!
viscolele latră
prin copaci, prin piatră.

Plâng vânturile
Mânjii se joacă și nechează
Și pusta-ntreagă plânge în dulcea după-amiază,
Iar iepele robuste

Io,
Pătru
Opincă, țăran fără țarină, plugar fără plug, ciurdar fără-o vită, îmi duc viața năcăjită fără strâmbătăți și vicleșug și brusul de mucedă pită mi-l plătesc cu sânge din belșug
O vorbă a mea-i ca o mie, am slujit cu cinste și-omenie