Adina Speranta - poeziile altor autori

Eu n-am văzut Parisul
răsturnat în oglinzile mele,
Nici măcar Sena
cu atâtea reflexe în crepuscul,

Ieri și mâine o arcadă perenă sub care trecem zilnic.
Ne zbatem între amintirea ceterei atârnate-n cui
În marile visuri, așteptând să le bată ceasul.
Ieri și mâine o arcadă perenă sub care trecem zilnic.

Parnas imaginar, alintat de nimfe și muze,
Cu murmur veșnic de cascade și cu fântâni vrăjite,
Pentru ultima oară călătorind pe rouă, pe ceață,
Îmi las umbrele-n iezere, pe limpezișuri de plai.

Acestui april răvășit luciferic
Mărturisesc entuziaste vijelii de început
Și lângă pacea florilor, pe întuneric,
Tăcerea mea ciudată și singură a apărut.

Poate să-și uite lumina roza din care s-a născut?
Poate picătura sărată, smulsă din apa marii, să uite marea?

Există vreun om pe pământ, care să fi dat mai mult

Lasă-mă în patria de cuvinte,
Acum să colind
În patria de cânturi, de șoapte, de murmure,
Cerul și pământul,

Ce-a fost, n-a fost, și iată, ce este, încă nu e,
Mai mult eu cred, desigur, în ceea ce va fi,
În clipa-n care, goală, din val te vei ivi,
Regina morții mele, de-a pururea statuie.

Domnule colonel, nu-mi agățați, domnule colonel,
Medaliile acestea de bronz fierbinte
Pe aripi!
Nu le merit

!atîta doar, m-au fermecat
buzele tale, pelerine,
şi-n somnul Morţii m-au culcat
cu tine-alăturea de mine,

!cei care se iubesc n-au voie să se vadă,
să-şi uite Chipul lor, să-şi uite Sufletul,
cei care se iubesc n-au voie să mai creadă
că-n veci vor sta din nou alăturea-ndestul,