Adina Speranta - poeziile altor autori

O, plecările, plecările, plecările,
Din toate porturile și din toate gările,
Pe toate mările, spre toate depărtările,
Spre toate țintele și așteptările

Din fumul ăstor vechi cetăți mișele,
Din prafuri groase, reci,
De muzee, de străvechi biblioteci,
Cu porniri sălbatice, rebele,

În frământări aprinse, în lupte uriașe,
Unind într-o sforțare puterea voastră toată,
Cotropitori, odată,
Ați spart pământul aspru ce v-a ținut în fașe,

Mă știu:
Neastâmpărat sunt ca argintul viu
Nu m-am născut să număr stelele pe cer

Viață!
Cine?
Cine?
Te-a iubit, te-a blestemat mai mult,

de jos te-ai ridicat drept, pietros, viforos,
pentru moți, pentru cei săraci și goi, pentru toți., și-ai despicat în două istoria,
țăran de cremene, cum n-a fost altul să-ți semene,
Horia!

Răsăritul: blond, fantastic faur
Îmbracă-n aur
biserica cu turlă și cu ziduri albe
Eu trec pe-o cărăruie printre troscotel și nalbe și printre tineri pruni în floare! trup al meu și suflet de

În rătăcirile-mi prin lume am văzut odată-un arbore colos.
Singur pe podeiul nesfârșit
înfruntă furtunile năprasnice și gerurile blestemate
Trunchiu-i gâlgâia de seva tânără

Câmpie de cânepă pe-un cal tânăr, în sălbatice goane aș vrea să te bat, să te străbat pe mii de pogoane să fac apoi popasuri, lungi, lungi,
să mă îmbeți, să mă oprești, să mă-oțeleștl, să mă alungi fulger
subt bolta fierbinte mereu înainte
cu gândire flămândă

Pe șesul cenușiu, prin sclipitor noroi,
Se mișc-ursuzi, cu pași înceți, greoi,
Prin stuful de la margine de baltă.
Noroiul încă jilav, în apus,