Mă știu - Aron Cotruș

Mă știu:
Neastâmpărat sunt ca argintul viu
Nu m-am născut să număr stelele pe cer

Și nici, stingher,
Aurului să-i slujesc - argat neghiob -
Și raiuri pământești să-i cer
Nici să subjug,
Nici să fiu rob.
Eu m-am născut să dărui, să mă dărui
Oricând și-oricărui

Să mă clădesc arzând, să mă izbesc și să mă nărui;
S-aduc în casă-mi zarea, să-nalț pământu-n cer,
Să dau, și niciodată-napoi să nu mai cer
Pământul țării mele cu viforele lui
Cu munții-i pân-la ceruri, cu nourii-i haihui,
Mi-au dăruit un suflet pe care-l dau oricui
Ca pe o poamă grea
C-un gust ce-n lumea-ntreagă îl are numai ea
O poamă pârguită abia,
În țara mea
De arșiță și nea
Din noaptea-mi mută, aspră așa cum alta nu-i,
Din casa mea pe care-naintea nimănui
N-o-nchid și n-o încui,
Întind o mână albă, de frate, orișicui,
Căci m-am născut să dărui, să mă dărui
Oricând și-oricărui;
Să-mi fac o sfântă lege din risipă,
Să mă clădesc cântând, cu fiecare clipă,
Cu fiecare clipă - să mă nărui.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Aron Cotruș



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.