Adina Speranta - poeziile altor autori

E ceva putred, grav în Danemarca!
Mor oamenii cu miile pe uliți
Și obosiți, soldații-adorm pe suliți
Când de pe stema porții zboara țarca.

După ce capul ei frumos căzu,
Omul cu gluga roșie, sclipitoare,
Proptit de stâlp, din părul lung văzu
Un trandafir căzându-i la picioare.

Eu am, iubito, -n
Spania un castel.
Porțile lui sunt prinse-n căngi de aur
Și lângă fiecare stă un maur

În turn s-au pornit iarăși vechile plângeri.
Liliecii stau toți cu aripile-n jos.
Iubito!
Te-aștept să cobori și să sângeri

O!
Zei!
Îndurați-vă și dați-mi iarăși
Puterea de-a scoate un sunet din flaut.

O, sora mea tristețea, iasomia-
neauzite gemete strâng
în vuiet de brazi
sub fermecata paloare...

Uite, melcul tăcerii înaintează...
Te-am întrebat de ce-ai râs (acum un an!).
O muscă (plictiseala?) se plimba pe tavan -
am mai vazut undeva noaptea asta trează...

Treceți! ne zise Cel-din-Amănunt,
voi curge peste voi ca o spumoasă veste
și vă voi dărui câte-o trăsură
cu șase cai, și-n paranteze suple,

Sufeream de alergia singurătății. Luna...
(Dar mereu năvălesc venerabile inerții
și gândurile mi le-apucă de gât, lăsându-mi
pe emoții curate, aproape neîncepute,

Mă uit prin gratii - unde e afară
și unde e înăuntru?
Cu cât mai grea e-acolo
mișcarea-n cerc în jurul unui blid