Adina Speranta - poeziile altor autori

Ele-și purtau păcatul în piept cum muma-și poartă în pântec pruncul.
Nimbul păcatului crescând,
Încremenite ca un al treilea stâlp la poartă
Își așteaptă bărbații căzuți departe.

Adoarme-n iarbă ciobănița cu pulpele deschise, parcă ar naște.
Geme uriașă ca în durerea durei faceri. -Bunăvestirea unui
Înger-Cioban din umbră o încearcă iar mieii, ca-n bazilici albe, pe muri, o împresoară ageri.

Femeia ruginită ca toamna și tutunul îmi aținea cuprinsă de-mpătimare drumul.
Am întâlnit-o-n crâșma din port de la
Sulina unde își infipsese, bag-seama, rădăcina de mi se părea lipită de scaun și de masă, ca o ființă fără adresă, fără rasă.
Era frumoasă, totuși, sub lirica-i rugină, ca la un bal de curte romanța de duzină căci avea plete încă îmbelșugate foarte și de culoarea plânsă a vinurilor moarte.

Dintr-un măr sărac și-o pară
ne era cina de seară.
O felie de gutuie
era cina amăruie.

Iubirea mea-ți trezește-n carne pruncii, plăcerea albă-n sâni de-a alăpta.
Sus căi lactee, - lapte-n cana mea țâșnit din dulcele venin al lunii.

Ce

Luna filtrată prin plopi,
stele stilate sclipesc -
tristă și limpede noapte de sâmbătă,
prag obosit de firesc.

Spală-te cu apa ne’ncepută
Cum spun vrăjitoarele şi mitul.
Haidem la poarta satului
Să privim cum arde Răsăritul.

De unde vii cu sufletu-ntristat
Şi unde mergi pe-aceste căi deşarte?
Ce glas te strigă, în pustiu, departe,
Drumeț de fericire însetat?

Privește cum stau într-o dungă
Ca globul pâmântului, toate;
Zidirele-acestea ciudate.
Biserica asta prelungă.

Astăzi va fi la mine o serbare,
Un tânăr zvelt va ține-o cuvântare
Despre iubire, moarte, datorii.
Și te întreb: nu vrei și tu să vii,