Copacul singuratic - Aron Cotruș

În rătăcirile-mi prin lume am văzut odată-un arbore colos.
Singur pe podeiul nesfârșit
înfruntă furtunile năprasnice și gerurile blestemate
Trunchiu-i gâlgâia de seva tânără
Părea bolnav de prea enormul lui belșug de sănătate
Tufe doar creșteau la umbra lui
Părea că-ntreg podeiul stors și ostenit
Abia mai ajungea să-l sature

Ca pe-un boier sălbatic robii-i chinuiți de foame
Neclintit și singuratic,
Ca un tiran creștea, veghea cuprinsul
Drumeții s-odihneau la umbra lui
Și porneau apoi mai tari să-nfrunte viața
M-am odihnit și eu la umbra lui o clipă,
Cu tolba-mi de revolte, cu merindea mea de vise
Și clipa ceea
M-a oțelit ca ani și ani de somnuri sterpe
Și m-am simțit din nou stăpân deplin pe mine
Ca titanicul copac pe vastul lui podei, sub cerurile reci

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Aron Cotruș



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.