Adina Speranta - poeziile altor autori

Dragul meu arțare, degerat de friguri,
Ce te-nclini sub viscol, dezgolit și singur?

Sau ceva văzut-ai? Sau că auzit-ai?

Nu cuget, nu mă plâng, nu fac prinsoare.
Nu dorm.
N-o iau
nici spre soare, lună sau mare,

Iat-o, simpla fericire,
Cu ferești spre infinit!
Roză lebădă pe ape
Trece-apusul liniștit.

Tu-mi ești străin și nestrăin,
Iubit și neiubit,
Al meu și nu al meu! La tine
Acasă — "pe ospețe" nu-s,

Ce noapte, doamne! Eu nu pot.
Nici să adorm.
Ce lună plină!
De parcă-n suflet încă port

Nu-s oameni neinteresanți. Au toți --
Ca a' planetelor istorii -- sorți.
Își are fiecare totu-al său,
și nu-s planete-asemănând-o, zău.

Și căzu cuvântul greu ca piatra
Peste pieptu-mi încă suflând viu.
Nu-i nimic, eu doar eram de-a gata,
Voi ieși cumva din asta, știu.

Să fii vestit nu-i o mândrie,
Nu asta te înalță sus.
Nu trebuie să ții arhive,
Fiind hârtiilor supus.

Poate, nu-ți pasă de-ale mele,
Noapte; din al lumii hău,
Ca scoica cea fără de perle,
Sunt aruncat pe malul tău.

Vino, vin' să mă vezi într-o zi.
Vino. Vie-s. Mă doare. N-am vină.
Aste mâini -- nimeni nu le-a-ncălzi,
Aste buze rostit-au: "Termină!"