Dragul meu arțare... - Serghei Esenin

Dragul meu arțare, degerat de friguri,
Ce te-nclini sub viscol, dezgolit și singur?

Sau ceva văzut-ai? Sau că auzit-ai?
Ca și cum din sat tu să te plimbi ieșit-ai?

Și, precum un paznic beat, ieșind în cale,
S-a întroienit și-i bocnă la picioare.

Ah, și eu acuma cam plutesc, frățâne,
N-am s-ajung acasă după o beție.

Mă-ntâlnii c-o salcie, și c-un pin am stat,
Cântece de vară-n viscol le-am cântat.

Îmi părea că însumi un arțar mă țin,
Doar că nu sunt gol eu, ci-s verde din plin.

Și pe un mesteacăn, uitând de rușine,
L-am cuprins, ca pe o nevastă străină.

(1925)

Trad. de Gheorghe Doni

Сергей Есенин
(1895 - 1925)

Клён ты мой опавший...

Клён ты мой опавший, клён заледенелый,
Что стоишь, нагнувшись, под метелью белой?

Или что увидел? Или что услышал?
Словно за деревню погулять ты вышел

И, как пьяный сторож, выйдя на дорогу,
Утонул в сугробе, приморозил ногу.

Ах, и сам я нынче чтой-то стал нестойкий,
Не дойду до дома с дружеской попойки.

Там вон встретил вербу, там сосну приметил,
Распевал им песни под метель о лете.

Сам себе казался я таким же клёном,
Только не опавшим, а вовсю зелёным.

И, утратив скромность, одуревши в доску,
Как жену чужую, обнимал берёзку.
1925 г.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.