Și căzu cuvântul greu ca piatra
Peste pieptu-mi încă suflând viu.
Nu-i nimic, eu doar eram de-a gata,
Voi ieși cumva din asta, știu.
Astăzi am de isprăvit mai multe:
Cu memoria-mi să o sfârșesc,
Inima s-o împietresc, s-asculte,
Să-nvăț iarăși viața s-o trăiesc.
Nu de alta... Freamătul de vară,
Ca serbarea-i după geamul meu.
Ziua asta și casa prea goală
De demult am presimțit-o eu.
Trad. de Gheorghe Doni
Nota traducătorului: Poezia „Sentința” a fost scrisă de către Anna Ahmatova în anul 1939. Represiunea stalinistă s-a răsfrânt și asupra familiei sale. Mai întâi, fostul ei soț Nikolai Gumiliov a fost arestat și împușcat, iar apoi, în 1938, fiul său, Lev Gumiliov, a fost condamnat pentru acuzații false. Poeta a prevăzut evoluția evenimentelor, de aceea a încercat să nu-și arate deschis ostilitatea față de regimul sovietic. În 1939, când a devenit clar că Lev Gumiliov este în viață, dar va petrece 5 ani în exil, Anna Ahmatova a scris această poezie, în care a încercat să se convingă să fie cât mai rezervată în emoții și judecăți. Poeta înțelese că aceasta este singura modalitate de a rămâne în viață și de a găsi puterea de a lupta pentru cei dragi.
Distribuie: