Clipe de seară - Camil Baltazar

Amurgul paște liniștea în salon, liniște rar speriată

de țipătul vreunui bolnav ce tușește, scrijelind pânză de anost și monoton.

Adineauri sora
Ioana a trecut, -și ochii tăiați în sticlă severă, cum s-au rotit prin salon, dojenitori, uitătura lor m-a pătruns și m-a durut

De ce mă țin în frig și în spital?
Liniștea mă îngenunche și mă doare.
Afară ninge liniștit și frumos, și-n mine ceva sfârșit și bun moare.

Ninge bizar și neînțeles afară; tăcerea mă ocrotește și mi-i bine; -Mai țipă o tușe de bolnav — și apoi liniștea se prăbușește, îngrozită, peste
mine.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Camil Baltazar



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.