Armonie planetară - Camil Baltazar

Logodnă-n seară cu luceferi grei
De muzicală unduire;
Crai nou pecetluind polei
Pe-mbăațișarea noastră, fără de umbrire.
în miez de noapte, liniștea fu dangăt
pur
De harfe și desăvârșiri astrale;
Planetele rotiră împrejur
Adâncă despletire de petale.
Când sufletul sublim mi s-a deschis
Și mâna ta a prelungit smerenii,
Și trupul fu un paradis
În care porumbei cântară denii.

Ridic acuma brațele și le-mpreun,
Din nou în evocarea albăstrie;
Cu amintirea mâinilor să sun
Aceleași ceruri de înaltă bucurie.
Să fii așa cum seara aceea mi
te-a-nchis, în gravă armonie de planete;
Iar amintirea fie-un paradis
Cu clopote de învieri încete.
Iar tu să crești în cercuri mari, undinde
Pe larguri de singurătăți.
Ci trecerea să fie zborul lin de
Eternitate în eternități.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Camil Baltazar



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.