Aseară mi-a murit vecinul de pat,
Acum odihnește în capelă,
În straie albe stângaci îmbrăcat.
Bolnavii care au venit să-l vădă.
L-au compătimit, cu ochi tăcuți, și-apoi smerit,
S-au strecurat pe ușa capelei,
Temându-se ca mortul să nu le spuie
Că nu mai au nici ei mult de trăit.
Cum am rămas singur cu prietenul, care în nopți de veghe
În liniști de seamă,
Mi-a cuvântat, cu grai bun de frate,
De-nsănătoșire și de mamă,
Am îndepărtat giulgiul, să-l mai văd o dată,
În lumina tăcută a dimineții de iarnă,
Care-mpânzise, domol, odaia toată.
Și-așa m-a durut cum dormea întins.
Cu chipul fără urmă de dojană,
sărac și umil,
că m-a podidit tusa.
Și-am plâns încet, cu mâinile la ochi, ca un copil.
Distribuie: