(Cei ce ne conduc, de cine-ascultă oare?
Celor aleși de noi, cine le sunt stăpânii
De-și trădează poporul și străbunii
Și nu au milă de țara care moare)?!
...
Acest popor
...
Acest popor care întruna plânge,
Prin oricâte ar trece, nu poate fi înfrânt,
Că peste noi e Dumnezeu cel Sfânt
Și îl avem pe Eminescu-n sânge!
....
De-atâta ori ne-am îndoit de noi,
De-atâtea ori sub vremuri am căzut,
Dar tot de-atâtea ori am renăscut,
Că-n noi mai curge sânge de eroi!
...
Aste vremuri grele-s trecătoare,
Ca tot atâtea ce-au fost până acum,
Iar neamul ăsta ce nu e de vânzare,
Va supraviețui și-și va vedea de drum!
...
Au fost atâția ce-au vrut să ne subjuge
Fel de fel de neamuri, crude și nesătule,
Dar Dumnezeu ne-a dat păduri destule,
S-avem din ce le face-apoi coșciuge!
...
E-adevărat, astăzi este mai greu,
Poate mai greu decât a fost vreodată,
Dar țara asta, oricât ar fi prădată,
Va străluci, va străluci mereu!
...
Acest popor care întruna plânge,
Prin oricâte ar trece, nu poate fi înfrânt,
Că peste noi e Dumnezeu cel Sfânt
Și îl avem pe Eminescu-n sânge!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: