A pus

Autor:Larisa Bălan


Adăugat de: LarisaBalan

miercuri, 08 iunie 2016

Și mă cam dor aripile...
Am bătut prea tare cu ele de vânt,
Într-o încercare disperată să-mi iau zborul!
Mi-am luat, în schimb, tot dorul... și tot aerul...
Sunt aripi prăfuite, tocite la vârfuri,
cu pene smulse, puțin catifelate...
Sunt îmbibate-n cerneală stoarsă din lacrimi
și, poate, din zâmbete ruginite...
O creangă de copac scârțâie a viață scursă,
undeva, sub picioare tremurânde,
Iar ochii plutesc departe:
la granița dintre zi și noapte.
(Sau era viață și moarte?)
În sânge înoată dorințe și pulsul crește,
Mintea țese fire de gânduri șterse,
Iar sufletul a pus piciorul dincolo de creangă...
De-atunci, timpul îmi e peste neant suprapus,
Iar eu devin un fenomen...
Apus!


vezi mai multe poezii de: LarisaBalan


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: XLI.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc frumos!
LarisaBalan (autor)
vineri, 10 iunie 2016



Ca de obicei o incantare poemul tau chiar daca tema abordata este trista.
Victor
vineri, 10 iunie 2016



Multumesc! Va mai astept!
LarisaBalan (autor)
joi, 09 iunie 2016



O poezie frumoasa pe care am citit-o cu placere..
deea
joi, 09 iunie 2016