între mine şi lume
exista un "a fi"
tencuit, bătut într-o stâncă bătrână
atât de bătut că nu îi mai vedeai chipul
şi atât de bătrână era stânca
că se vedeau vărstele ei răstignite pe cruce
iar eu nu ştiu dacă a mai rămas acel "a fi"
şi nu un "a nu fi"
vezi mai multe poezii de: Razvan Poschin
Detalii poezie:
Distribuie pe: