Și visurile costă,
Dar tre' să ai răbdare,
Omul se naște gol
Și tot așa și moare.
Se ard momente multe
Și clipe spulberăm,
Cerșim apoi secunde,
Privim un suflet gol.
Un nume scris pe foaie,
Un gând rătăcitor,
O lacrimă ce cade
În drum spre viitor.
Oglinda zace aruncată
Și cine ar putea?
Să spună azi
Că poate mâine
Noi nu ne vom schimba?
Și suflete de-a drept plecate
În semn de rău augur
Căci inima tot vrea iubire
Iar noi o omorâm.
Orgoliul naște răutate
Privește ce-am ajuns!
Clădim betoane reci și surde,
Rănim acest pământ..
Când oamenii vor înțelege
Va fi mult prea târziu,
Suntem ființe minunate,
Dar noi ne urâţim..
vezi mai multe poezii de: BiancaP
Detalii poezie:
Distribuie pe: